Romaniankielinen käännös

Transkriptio

1 Romaniankielinen käännös oppaasta Ulkomaisen työntekijän rekrytointi ja palkkaaminen - opas työnantajille ja ulkomaisille työntekijöille Matikainen Tuula, Turun työvoimatoimisto Recrutarea şi angajarea lucrătorului străin - ghid pentru angajatori şi lucrători străini Matikainen Tuula, Turun työvoimatoimisto Turun Aikuiskoulutuskeskus Meitä on moneksi projekti 2007

2 Recrutarea şi angajarea lucrătorului străin - ghid pentru angajatori şi lucrători străini 1. Introducere 2. Recrutarea lucrătorului din străinătate 2.1. EURES (Serviciul European de Ocupare a Forţei de Muncă) 2.2. Procesul de recrutare al EURES-ului Recunoaşterea diplomelor şi paşaportul euro 3.Sosirea în Finlanda 3.1. Permise necesare 3.2. Înregistrarea în Finlanda Înregistrarea cetăţeanului Uniunii Europene şi al Spaţiului Economic European la poliţia locală Solicitarea cărţii de identitate de la poliţia locală Înregistrarea domiciliului la Oficiul stării civile şi primirea numărului naţional de identitate Înregistrarea în sfera securităţii sociale Solicitarea cotei de impozitare 4. Întocmirea contractului de muncă şi informaţii generale despre condiţiile raportului de muncă 4.1. Informaţii generale despre determinarea condiţiilor de muncă 4.2. Drepturile şi obligaţiile angajatorului şi ale lucrătorului 4.3. Întocmirea contractului de muncă 4.4. Terminarea contractului de muncă şi concedierea 4.5. Schimbări în domeniul protecţiei 2

3 4.6. Consiliul de regulament şi ajutor privind raportul de muncă 4.7. Poziţia lucrătorilor trimişi 5. La începerea muncii 5.1. Obligaţiile legale ale angajatorului 5.2 Impozitarea 5.3. Organizarea serviciului pentru îngrijirea şi igiena muncii 5.4. Asigurarea şomerilor 5.5. Dreptul la concediu de familii 6. Viaţa şi locuirea în Finlanda 6.1. Achiziţionarea apartamentului/locuinţei 6.2. Deschiderea unui cont bancar 6.3. Mutarea familiei în Finlanda Grădiniţa Şcolile Dispensarele medicale de maternitate şi îngrijirea sănătăţii publice a familiei Alocaţiile familiale adresate copiilor şi asigurarea socială a familiei 6.4. Învăţarea limbii finlandeze 7. Loc de muncă pentru soţ/soţie în Finlanda 8. Concluzii 1. INTRODUCERE Acest ghid a fost scris pentru angajatorii care plănuiesc sau au recrutat deja forţa de muncă din străinătate. Companiile nu au totdeauna informaţii suficiente despre recrutarea forţei de muncă străină, sau întâmpină dificultăţi în obţinerea de informaţii şi de aceea nici nu fac investigaţiile necesare. Recrutarea se poate şi rata. Scopul ghidului este uşurarea recrutării forţei de muncă străine. Ghidul poate să uşureze adaptarea şi primirea informaţiilor despre condiţiile de viaţă şi de muncă în Finlanda pentru lucrătorii străini care vin să lucreze la o companie. Companiile care funcţionează sau companiile străine care sunt pe cale să începe activitatea lor în Finlanda şi de asemenea alte organizaţii care recrutează lucrătorii străini sunt de asemenea beneficiari ai acestui ghid. În ghid sunt adunate informaţiile culese din sursele diferitelor autorităţi. Aceste informaţii nu 3

4 erau disponibile până acum într-o prezentare uniformă. Ghidul fiind disponibil şi în traducere în limba engleză, este util şi pentru angajatorii şi lucrătorii care sunt necalificaţi/nu vorbesc în limba finlandeză. Este regretabil că până acum textul nu a fost tradus în alte limbi. 2. RECRUTAREA LUCRĂTORULUI DIN STRĂINĂTATE Mobilitatea liberă pe teritoriul UE este una dintre libertăţile primare garantate de legislaţia comunităţii. Mobilitatea liberă include dreptul de a locui şi de a munci într-un alt stat membru. Aceasta mai include şi revendicarea privind tratamentul egal şi nediscriminarea completă. Acesta înseamnă pentru angajatori, că ei pot să primească un serviciu de recrutare de la Administraţia de angajare atunci când se solicită forţa de muncă din ţările membre ale UE/SEE. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă poate să-l ajute pe angajator numai în recrutarea de pe teritoriul pieţei interne al UE, însă nu din ţările externe ale UE, pentru că mobilitatea şi munca acestor cetăţeni sunt limitate. Activitatea autorităţii de angajare în recrutarea străină este îndrumată şi reglată de contractele internaţionale precum şi de legislaţia naţională şi de suveranitate. În cadrul recrutării lucrătorului din străinătate este inclusă şi recunoaşterea diplomelor, când competenţa profesională şi/sau diploma obţinută în străinătate se recunoaşte în Finlanda. Prin acesta se defineşte ce fel de acceptabilitate are pe piaţa de muncă din Finlanda diploma obţinută în străinătate legat şi de regulile de exercitare a unor profesii. 2.1 EURES (Serviciul European de Ocupare a Forţei de Muncă) Serviciul de recrutare internaţional al administraţiei de angajare, EURES (EURopean Employment Services), îi serveşte pe angajatori şi pe lucrători care vor să lucreze în străinătate. EURES funcţionează pe teritoriul UE/SEE, unde mobilitatea liberă a cetăţenilor Uniunii Europene este posibilă. Teritoriul UE/SEE face parte din teritoriul pieţei de muncă comună al UE, şi Uniunea Europeană vrea prin metode diferite să promoveze mobilitatea forţei de muncă europene peste hotare. În reţeaua EURES sunt incluse administraţiile de angajare publice din ţările membre ale UE precum şi organizaţiile sindicale ale angajatorilor şi lucrătorilor, Camere de comerţ şi universităţile. EURES este atât un serviciu al mobilităţii europene pe internet cât şi un ajutor de recrutare personală bazat pe reţeaua de consiliere a EURES:ului. Sunt aproape 700 de consilieri/experţi de EURES pe teritoriul UE/SEE. În Finlanda consilierii/experţii de EURES pot fi găsiţi în oraşele mai mari. În Turku sunt trei consilieri ai EURES, incluzând autorul acestui ghid care este specializat în serviciile angajatorilor finlandezi din zona de sud-vest a ţării. De la portalul mobilităţii profesionale - primiţi informaţii referitoare la condiţiile de viaţă şi de muncă precum şi despre situaţia pieţei de muncă pe teritoriul UE/SEE. Aceste informaţii pot fi folosite de angajator la începerea recrutării, însă el poate de asemenea să contacteze imediat pe consilierul EURES cel mai apropiat, care este specialistul pieţelor de muncă europene. Portalul EURES al mobilităţii profesionale oferă angajatorilor şi banca de CV deci CVurile electronice (CV Online), unde angajatorul poate să caute potenţialii candidaţi potriviţi pentru el. Angajatorului mai poate folosi şi catalogul locurilor de muncă al EURES:ului, unde apar fără măsuri speciale locurile de muncă anunţate în sistemul Administraţiei muncii finlandeze 4

5 ( Dacă angajatorul vrea în mod special să ofere pe piaţă locurile de muncă pentru candidaţii europeni, locul poate fi marcat cu steagul Uniunii Europene, care este publicat în catalogul locurilor de muncă de EURES la începutul listei deasupra fiecărui stat membru. Angajatorul, care a încheiat un contract de administraţie pe reţea cu Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, poate el însuşi să marcheze anunţul pentru locul de muncă cu steagul UE. Uniunea Europeană subvenţionează organizaţia EURES prin întreţinerea serviciilor electronice, prin instrucţiunile de bază şi cele calificate ale consilierilor EURES precum şi prin finanţarea parţială a activităţilor EURES. Scopul activităţii Comisiei Uniunii Europene este consolidarea cooperării reţelei de sfătuitori EURES, promovarea mobilităţii forţei de muncă pe teritoriul UE/SEE precum şi egalizarea fluctuaţiei cererii şi ofertei forţei de muncă în teritoriu. Scopul este piaţa comună a muncii europene, cu ajutorul căreia diferenţele regionale între şomaj şi lipsa forţei de muncă se pot echilibra. 2.2 PROCESUL DE RECRUTARE AL EURES:ULUI Angajatorul poate să folosească serviciile EURES la nevoie, fie prin autoservire sau folosind serviciul personal al consilierului EURES. Dintre formele de autoservire menţionate deja, din baza de date Viaţa şi munca, banca de CV (CV Online) şi din catalogul locurilor de muncă pot fi alese datele cele mai convenabile/potrivite respectiv folositoare din cele menţionate. Este posibil ca angajatorul să aibe în folosinţă surse de recrutare proprii, însă el are nevoie de informaţii privind întrebările legate de sosirea lucrătorului în ţară sau de aplicarea securităţii sociale în cazul mutării. De la consilierul EURES se pot primi informaţii individuale referitoare la cazul dumneavoastră, şi se pot pune întrebări despre disponibilitatea forţei de muncă şi despre nivelul de calificaţie pe teritoriul UE. După aceasta se poate decide începerea recrutării. Angajatorul poate să participe şi la expoziţiile de recrutare organizată de reţeaua EURES. În cazul în care angajatorul decide să înceapă recrutarea cu ajutorul consilierului EURES, se clarifică mai întâi descrierea sarcinii şi ce fel de lucrători sunt căutaţi. Împreună cu angajatorul se decide, dacă se concentrează cercetarea într-un anumit stat şi ce fel de metode de cercetare vor fi folosite. Se convine de comun acord în ce limbă se publică anunţul şi cine traduce anunţul. În acelaşi timp se decide, dacă solicitanţii vor fi interogaţi, unde va avea loc/ se va desfăşura şi cine va interoga. Consilierul EURES poate să se ducă în ţara respectivă să facă interviurile preliminare pentru contract. Consilierul EURES din ţara respectivă/obiectiv poate să facă alegerea preliminară şi să-i invite pe candidaţii la interviu. Se convine de comun acord, cine răspunde la întrebări şi cine acceptă cererile. Acesta poate fi făcut fie de angajator, sau de consilierul EURES din Turku sau de consilierul EURES local. Practicele sunt diferite în diverse state. Când au ajuns cererile şi solicitanţii satisfac nevoile angajatorului, solicitanţii pot pune întrebări prin telefon sau prin video conferinţe. La Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă din Turku sunt la dispoziţie aparatele de video conferinţă pentru interviuri. Consilierul EURES din Turku stabileşte o conferinţă video împreună cu consilierul EURES local. Conform posibilităţilor sale consilierul EURES local încearcă să organizeze accesul solicitanţilor de muncă la folosirea aparatelor de conferinţă video. Angajatorul poate să se ducă la locul unde se desfăşoară interviul. Consilierul EURES local poate să organizeze interviul. Consilierul EURES din Turku poate să 5

6 participe şi să ajute în organizare. În mod normal angajatorul plăteşte toate cheltuielile proprii şi cele ale consilierului EURES. După ce alegerea a fost făcută, se decide de comun acord, cine va informa rezultatele alegerii celor care au fost aleşi precum şi celor care nu au fost aleşi. Consilierul EURES dă lucrătorului informaţii referitoare la sosirea în ţară, înregistrare, securitatea socială şi impozitare. Tot din acest ghid se pot obţine informaţii generale despre sosirea lucrătorului străin şi despre adaptarea în Finlanda. De la consilierul EURES se pot primi informaţii referitoare la obţinerea unui apartament în Turku. Persoanele care se mută la Turku primesc ajutor şi sfaturi referitoare la cazare/apartament şi de la punctul Bine aţi venit în Turku - Tervetuloa Turkuun!. Serviciile oferite de consilierul EURES sunt gratuite pentru angajator în condiţiile prezentate aici.. În cazul în care serviciile progresează se pot oferi şi servicii contra cost pentru nevoile angajatorului, de exemplu pentru evaluările aplicabile RECUNOAŞTEREA DIPLOMELOR Prin recunoaşterea diplomelor înţelegem decizia făcută în legătură cu acceptabilitatea diplomei obţinută în străinătate pe piaţa de muncă şi la studiile post-universitare în Finlanda. Consiliul Naţional Finlandez al Educaţiei decide despre acceptabilitatea diplomei străine pentru obţinerea de posturi sau sarcini ale statului sau municipiului în Finlanda. Pentru acestea pot exista cerinţe de calificare privind instruirea, ca de exemplu examen la un anumit nivel, un examen anumit finlandez sau studii determinate. De obicei certificarea obţinută prin studierea în străinătate nu dă în sine eligibilitate, ci persoana care a studiat în străinătate are nevoie de decizia acordată de Consiliul Naţional Finlandez al Educaţiei pentru recunoaşterea studiilor. Angajatorul sectorului privat evaluează eligibilitatea pe baza studiilor din străinătate, cu ocazia deciziei privind alegerea lucrătorilor. Când se solicită un loc de muncă în sectorul privat de obicei nu se cere decizia de recunoaştere a Consiliului Naţional Finlandez al Educaţiei, dar acesta poate ajuta pe angajator în determinarea nivelului de studii. În afara deciziei de recunoaştere Consiliului Naţional Finlandez al Educaţiei mai acordă şi declaraţii date de specialişti referitoare la studiile profesionale străine. Declaraţia nu acordă eligibilitate pentru ocuparea posturilor sau sarcinilor oferite de stat sau de municipiu, însă poate fi de folos de exemplu în căutarea de locuri de muncă. În declaraţie este descris conţinutul şi nivelul educaţiei precum şi pentru ce fel de sarcini educaţia a dat competenţa în ţara de provenienţă. Decizia poate fi obţinută numai prin cerere. Consiliului Naţional Finlandez al Educaţiei poate să acorde o decizie de recunoaştere pentru studiul universitar străin care a durat cel puţin trei ani, care a fost terminată la o universitate oficială şi care corespunde nivelelor de studii universitare terminate în Finlanda. În unele situaţii decizia de recunoaştere poate fi acordată şi după o analiză mai scurtă. Fiecare cerere se tratează diferit şi decizia de recunoaştere se face specific cazului. În caz de nevoie în decizie se determină ca o cerinţă suplimentară studiile şi experienţa în muncă. Recunoaşterea diplomelor nu este automată nici în interiorul UE, nici nu este posibilă alcătuirea unui catalog despre echivalenţa studiilor între state diferite. Autorităţile specializate în domeniile specifice decid în legătură cu acordarea drepturilor pentru exercitarea profesiei. Dreptul pentru exercitarea profesiei în Finlanda se acordă persoanelor care 6

7 exercită profesii în îngrijirea sănătăţii publice, veterinari, contabili ai administraţiei publice, contabili acceptaţi de Camera de Comerţ sau de Camera Centrală de Comerţ, avocaţii şi persoanele care exercită profesii în navigaţia maritimă. În domeniul îngrijirii sănătăţii unele profesii necesită în plus legalizarea şi înregistrarea în registrul Centrului de protecţie juridică a îngrijirii sănătăţii (TEO), aceste profesii sunt de exemplu profesia asistentelor, medicilor şi farmaciştilor. În afară de aceasta în domeniul îngrijirii sănătăţii mai există o mulţime de profesii ale căror titluri sunt protejate. Paşaportul euro Paşaportul euro este un instrument pentru toţi cetăţenii Europei pentru demonstrarea informaţiilor şi cunoştinţelor achiziţionate. Când documentele au o formă comună, angajatorului este mai uşor să compare studiile, calificarea/experienţa, cunoaşterea de limbi străine şi experienţa de muncă. Paşaportul euro este un instrument practic de muncă şi de lucru pentru angajatori în recrutările internaţionale. Paşaportul euro este umbrela celor cinci documente, care constau din anexele paşaportului euro deci din CV, din paşaportul de limbă, din certificatul de mobilitate, din certificatul studiilor universitare precum şi din certificatul studiilor profesionale. Informaţii suplimentare referitoare la paşaportul euro pot fi găsite pe site-ul Consiliului Naţional Finlandez al Educaţiei 3. Sosirea în Finlanda 3.1. PERMISE NECESARE Cetăţenii veniţi din UE/SEE pentru a munci în Finlanda nu necesită un permis la începerea muncii, fiindcă mobilitatea liberă aparţine drepturilor fundamentale ale UE. Mobilitatea liberă şi dreptul de a munci se referă şi la membrii de familie ale cetăţeanului UE, soţul/soţia şi copii sub 21 de ani, dacă familia se mută într-un alt stat membru al UE/SEE din cauza locului de muncă a cetăţeanului UE, chiar dacă ei nu ar fi cetăţeni ai UE. Autoritatea responsabilă pentru sosirea cetăţenilor în ţară poate să solicite pentru ei o viză. Alţi cetăţeni decât cetăţeni ai UE/SEE, cetăţenii venind din aşa zisă Lumea a treia, necesită un permis de reşedinţă al lucrătorului, care îl autorizează pentru executarea muncii, cu excepţia străinilor, care au deja drept la muncă nelimitat sau limitat în Finlanda. Permisul de reşedinţă al lucrătorului este fie permanent fie temporar. Permisele temporare sunt împărţite în cele care se continuă, deci în permise A, şi în cele temporare, deci în permise B. Primul permis de reşedinţă temporar se acordă de obicei pentru un an, chiar dacă raportul de muncă este încheiat pentru a fi valabil temporar. Un permis de continuare pentru permisul A poate fi admis cel mult pentru trei ani, şi pentru permisul B cel mult pentru un an. După patru ani de şedere continuu cu un permis A, permisul de reşedinţă al lucrătorului se aprobă permanent (Permisul P). Pentru un permis de reşedinţă temporar (permis B) nu se poate obţine acordare pentru continuare prin permisul permanent (permis P), în afara cazului în care caracterul şederii se schimbă, de exemplu din cauza căsătoriei. Cei care lucrează temporar în ţară cu un permis B au foarte multe restricţii privind aplicarea securităţii sociale, atunci când munca durează mai puţin de doi ani. Agenţia Naţională 7

8 pentru Ocuparea Forţei de Muncă nu poate să considere o persoană ca un solicitant de muncă care lucrează cu un permis B, dacă munca se termină sau se reduce, fiindcă deja la admiterea permisului s-a considerat, că lucrătorul se întoarce după terminarea muncii în ţara de unde provine. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă ia în considerare necesitatea pieţei de muncă pentru acordarea permisului care autorizează lucrătorul străin să execute munci, dacă ar găsi loc de muncă corespunzător în Finlanda într-un timp potrivit/rezonabil. Din această cauză locul de muncă trebuie anunţat ca fiind vacant în sistemul administraţiei muncii finlandeze pe site:urile pentru clarificarea forţei de muncă indigene disponibile. Salariul şi condiţiile de muncă trebuie să corespunde conform contractelor colective de muncă valabile în Finlanda. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă poate să ceară de la districtul protecţiei muncii un comentariu despre condiţiile esenţiale adecvate ale raportului de muncă. Punctul de plecare este asigurarea subzistenţei străinului în Finlanda prin munca plătită. Reflecţia Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă se bazează deci pe aprecierea disponibilităţii forţei de muncă indigene, pe convenienţa angajării lucrătorului străin şi pe fidelitatea angajatorului. De asemenea trebuie clarificat dacă angajatorul a satisfăcut obligaţiile de angajator. Biroul Străinilor emite decizia finală despre caz, şi cercetează, dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii ale lucrătorului pentru şederea în Finlanda. Dacă decizia parţială a Agenţiei Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă este pozitivă, şi nu există nici un fel de obstacol general pentru sosirea solicitantului în ţară, deci nu se consideră că solicitantul primejduieşte ordinea şi siguranţa generală, sănătatea publică sau relaţiile internaţionale ale Finlandei, atunci Biroul Străinilor acordă solicitantului un permis de reşedinţă. În ceea ce priveşte permisele, în continuare decizia este făcută de poliţia locală, care cercetează existenţa obstacolelor posibile legate de ordinea şi siguranţa generală. Cererea poate fi începută fie de lucrător fie de angajator. Cererea poate fi lăsată în străinătate la reprezentanţa Finlandei, şi în Finlanda la departamentul de poliţie de jurisdicţie sau la Agenţiile Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Cu anumite excepţii permisul se solicită de obicei în străinătate înainte de sosirea în Finlanda. Pentru acordarea permisului de reşedinţă a lucrătorului se percepe o taxă. Plata pentru prima cerere a permisului de reşedinţă a lucrătorului este de 175 euro. Dacă cererea este lăsată la Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, trebuie anexată o copie despre chitanţa plăţii la contul de bancă Nordea al Ministerului Finlandez al Muncii. În alte părţi se poate plăti cu bani lichizi. În afară de cererea pentru permis de reşedinţă al lucrătorului şi chitanţei de plată menţionate, mai este necesară o copie a contractului de muncă, în cazul în care este deja încheiat, Anexa pentru solicitarea permisului de reşedinţă al lucrătorului completată (TM054), Cererea completată pentru permisul de reşedinţă al Biroului Străin (uvi101), copie paşaport şi două fotografii. Permisele de muncă din regiunea de sud-vest a Finlandei sunt emise de unitatea de permis de muncă al Agenţiei Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă din Tampere, unde cererile pot fi trimise direct sau depuse la cea mai apropiată Agenţie Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, care trimite cererea la Tampere. În caz de nevoie unitatea de permis de muncă poate să ceară informaţii suplimentare, ca de exemplu certificaţia privind datoria de impozite, extrasul din Registrul Comerţului, o explicaţie privind situaţia financiară a companiei, salariile plătite etc. Permisul de reşedinţă al lucrătorului îl autorizează pentru a munci în unul sau mai multe domenii profesionale. Din motive speciale permisul de muncă al lucrătorului poate fi limitat cu privire la executarea unor muncii anumite în serviciul angajatorului. Permisul de reşedinţă al lucrătorului constă deci din decizia parţială a Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă cât şi din decizia de şedere aprobată de Biroul Străinilor sau de departamentul poliţiei locale. Permisul de reşedinţă al lucrătorului totuşi nu este contractul de muncă, nici nu-l obligă pe angajator sau pe 8

9 lucrător din punctul de vedere legal al muncii. Condiţiile esenţiale privind efectuarea muncii a lucrătorilor străini se înscrie în registrul străinilor, la care au acces şi autorităţile de protecţia muncii. Atât angajatorul cât şi lucrătorul au drept la apel privind decizia făcută şi în legătură cu hotărârea parţială făcută de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Conform legii străinilor în anumite sarcini de muncă precizate nu este nevoie de permisul de reşedinţă al lucrătorilor (de exemplu experţi, specialişti, colectarea/culegerea boabelor şi legumelor care durează maximum trei luni, munca de îngrijire, sportivi, antrenori, au pair etc.) În aceste cazuri angajatorul nu poate să iniţieze cererea din partea lucrătorului. Persoana care vine la muncă trebuie să clarifice metodele necesare pentru eliberarea permiselor de la Biroul Străinilor sau de la reprezentanţa Finlandei. Angajatorul şi mandatarul au drept de a primi informaţii preliminare gratuite de la Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă despre condiţiile politice privind forţa de muncă pentru acordarea permisului. Acesta este valabil numai temporar. Se consideră că pentru permisul de reşedinţă al întreprinzătorului procedura de cerere este corespunzătoare dacă nu este vorba despre un cetăţean al UE/SEE. Cererea pentru permisul de reşedinţă al întreprinzătorului poate fi început numai de străinul însuşi. Centrul de ocupaţie şi de forţă de muncă regională estimează rentabilitatea activităţii ocupaţiei plănuite. În Turku problema se administrează la Centrul de Serviciu al Companiilor, la Potkuri. Hotărârea definitivă este făcută de Biroul Străinilor iar hotărârea privind permisele se continuă de poliţia locală. Angajatorul care angajează un lucrător străin are obligaţia să se asigure, că lucrătorul are dreptul de a munci şi are dreptul de a exercita o profesie în Finlanda (de exemplu profesionalii în domeniul îngrijirii sănătăţii). Angajatorul trebuie să ofere o explicaţie Agenţiei Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă despre condiţiile esenţiale ale executării muncii, şi să anunţe numele străinului şi convenţia colectivă (contractul) de muncă aplicabilă omului de încredere al locului de muncă, împuternicitului acestuia şi reprezentantului protecţiei muncii. Această explicaţie nu este necesară deloc în cazul în care lucrătorul angajat este cetăţean al UE sau considerat egal cu acesta, pentru membrii de familie sau un străin, care are un permis de reşedinţă permanent. Angajatorul trebuie să păstreze la locul de muncă informaţiile referitoare la străini şi la argumentele privind dreptul lor la muncă fiind în serviciul angajatorului, astfel încât, în caz de nevoie acestea să poate fi verificate uşor de către autorităţile protecţiei muncii. Informaţiile trebuie păstrate timp de patru ani după ce raportul de muncă al străinului s-a terminat. 3.2 ÎNREGISTRAREA ÎN FINLANDA Înregistrarea cetăţeanului al Uniunii Europene şi al Spaţiului Economic European la poliţia locală Cetăţenii ai UE, cetăţenii din Liechtenstein şi Elveţia trebuie să se înregistreze după trei luni de şedere în Finlanda. Înregistrarea are loc la poliţia locală cu excepţia cetăţenilor ţărilor Scandinave, înregistrarea cărora are loc la Oficiul stării civile pe baza Cărţii internordice privind schimbarea 9

10 reşedinţei. Despre înregistrare se primeşte un certificat în scris ( Certificatul de înregistrare pentru dreptul de şedere al cetăţeanului Uniunii Europene ), după ce condiţiile înregistrării sunt clarificate. Membrul de familie al cetăţeanului UE, care nu este cetăţean al unui stat membru al UE sau unui stat considerat egal cu acesta, trebuie să solicite cardul de permis de reşedinţă. Indiferent de cetăţenie membrii familiei au drept de a munci pentru un salariu sau să exercite o profesie pe cale independentă. Ca membru de familie considerăm soţul sau soţia, amantul sau amanta, împreună cu care cetăţeanul al UE/SEE s-a înregistrat fiind în relaţie indiferent de sex, de asemenea copii familiei sub 21 de ani, ale căror subzistenţă depind de un cetăţean UE/SEE. Înregistrarea şi cardul pentru permisul de reşedinţă sunt semne despre dreptul şederii, aşadar acestea nu sunt permise de reşedinţe în sensul strict al cuvântului. Certificatul de înregistrare este un semn, că dreptul de şedere al cetăţeanului UE este înregistrat în registrul străinilor. După patru ani de locuit cetăţeanul UE şi membrii familiei lui pot să obţină cardul de permis de reşedinţă permanentă. Solicitarea unui card de permis de reşedinţă permanentă nu este obligatorie, pentru că din punctul de vedere al dreptului de şedere înregistrarea sau cardul de permis de reşedinţă sunt măsuri şi documente suficiente. Pentru înregistrarea dreptului de şedere în funcţie de motivele cererii sunt necesare următoarele: formularul conţinând informaţiile de bază formularul despre clarificarea situaţiei familiei certificat de căsătorie certificatul angajatorului despre condiţiile de muncă o explicaţie despre activitatea de ocupaţie certificatul de studiu un anunţ privind subzistenţa asigurată fotografie cartea de identitate naţională sau paşaportul alte documente cerute de autoritate Persoanele, care sosesc în Finlanda pentru a munci pentru o perioadă mai lungă decât 14 zile din Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Cehia şi Polonia, trebuie să se înregistreze la Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă locală, dacă ei nu s-au înregistrat la poliţia locală. Executarea muncii lor în Finlanda se înregistrează în registrul străinilor, dacă durata muncii este sub trei luni dar mai mult decât 14 zile. Legea este valabilă temporar şi o substituie pe aşa zisă lege privind perioada de tranziţie Solicitarea cărţii de identitate de la poliţia locală Conform legii domiciliului cartea de identitate poate fi eliberată de poliţia locală străinului, care locuieşte permanent în Finlanda, care este înregistrat în sistemul registrului de populaţie şi a cărui identitate poate fi confirmată cu încredere. Cu acesta nu se poate călători în exteriorul Finlandei, pentru că nu este un document de călătorie. La cererea solicitantului la carnetul de identitate pot fi 10

11 ataşate/anexate şi datele asigurării de sănătate, dacă solicitantul este acceptat în cercul securităţii sociale din Finlanda. Carnetul de identitate cu datele privind asigurarea de sănătate corespunde carnetului Kela, de exemplu în farmacii şi la dispensarele medicale. Carnetul de identitate poate fi folosit şi ca un mijloc de identificare în timpul administrării electronice. Cererea pentru carnetul de identitate se solicită totdeauna personal de la departamentul de poliţie local. Actele necesare pentru eliberarea carnetului de identitate 2 fotografii (de preferinţă alb-negru) o explicaţie de încredere despre identitate (de exemplu paşaportul) consimţământul îngrijitorului în cazul în care solicitantul este sub 18 ani În afară de aceasta poliţia poate să schimbe carnetul de conducere obţinut într-un alt stat membru al UE/SEE cu un permis de conducere finlandez corespunzător Înregistrarea în domiciliu la Oficiul stării civile şi primirea numărului naţional de identitate Se notează informaţiile de bază în sistemul registrului de populaţie al persoanelor care locuiesc în Finlanda. Registrul de populaţie este îngrijit/administrat de către Oficiile stării civile locale. Informaţiile de înregistrare sunt, printre altele, numele, data naşterii, naţionalitatea, informaţiile privind relaţia de familie şi adresa. Persoana care se mută în Finlanda se înregistrează cu un domiciliu în Finlanda, dacă intenţia este să rămână să locuiască aici permanent şi are un permis de reşedinţă pentru cel puţin un an. Cetăţenii ţărilor Uniunii Europene şi ţărilor scandinave nu au nevoie de un permis de reşedinţă. Cetăţenii ţărilor scandinave nu au nevoie să se înscrie personal la Oficiul stării civile, însă ei au nevoie pentru înregistrarea mutării de Cartea internordică privind schimbarea reşedinţei de la autoritatea ţării de provenienţă. Dacă informaţiile se notează în sistemul registrului de populaţie pentru obţinerea numărului de identitate, atunci şi cetăţenilor scandinave trebuie să se înscrie la Oficiul stării civile. Cetăţeanul UE trebuie să fie înregistrat la poliţia locală înainte de înregistrarea în sistemul registrului de populaţie. Certificatul de înregistrare privind dreptul de şedere al cetăţeanului Uniunii este cerut în acest cadru. Aşadar cetăţenii străini trebuie să se ducă personal să se înregistreze la Oficiul stării civile local pentru a înregistra datele personale şi de asemenea pentru a lăsa un anunţ scris privind schimbarea adresei, adică persoana trebuie să aibă în acest stadiu datele adresei. În acelaşi timp se solicită numărul de identitate, cu ajutorul căruia se înregistrează datele personale. La înscriere trebuie prezentat paşaportul şi alte documente conţinând datele personale, printre altele, permisul de reşedinţă, care îl autorizează pentru o perioadă de cel puţin un an, şi certificatul de naştere. Străinul trebuie să înscrie în registru aceleaşi informaţii ca şi cetăţenii Finlandei. Pentru date avem nevoie de o explicaţie de încredere, de exemplu fie documentul original sau legalizat fie o copie legalizată de către un notar. Oficiul stării civile acordă informaţii privind legalizarea. Documentele sunt acceptate în limba finlandeză, suedeză sau engleză. Datele din registru sunt folosite de exemplu la organizarea alegerilor, la impozitare, la îngrijirea sănătăţii, la administraţia judiciară şi la statistică. 11

12 Persoana care este înscrisă în sistemul registrului de populaţie al Finlandei poate să primească un extras (certificat oficial) din sistemul registrului de populaţie de exemplu pentru abonamentul regional, pentru solicitarea apartamentului sau pentru un angajator. Certificatul oficial poate fi comandat de la oricare Oficiu al stării civile. Pe extras se tipăresc datele personale: numele, numărul naţional de identitate, locul naşterii, situaţia matrimonială, autoritatea de registru, domiciliul şi adresa. În caz de nevoie se notează pe extras şi datele soţului/soţiei şi copiilor precum şi despre părinţi, dacă datele apar evident din sistemul registrului de populaţie. În cazul mutării trebuie făcut un anunţ privind schimbarea adresei potrivit legii în şapte zile începând de la mutare. Dacă se mută în interiorul Finlandei, anunţul privind schimbarea adresei poate fi făcut prin telefon, prin trimiterea unui sau prin intermedierea poştei. În cazul mutării din Finlanda în străinătate, trebuie făcut totdeauna un anunţ scris privind schimbarea adresei pe un formular şi în versiune electronică. În afară de aceasta în mai multe birouri (Kela, poşta, secţia financiară) există formulare speciale de anunţuri privind schimbarea adresei, care pot fi folosite. Obligaţia de a anunţa schimbarea adresei se referă şi la cetăţenii străini, care au un domiciliu permanent sau temporar în Finlanda. Numărul naţional de identitate (henkilötunnus - hetu) se acordă, când naşterea copilului sau mutarea străinului în Finlanda este înregistrată în sistemul registrului de populaţie. Aceeaşi persoană poate obţine numai un singur număr naţional de identitate. Numărul naţional de identitate este acordat pe baza certificatului de naştere al cetăţeanului finlandez care s-a născut în Finlanda sau în străinătate, şi străinului, a cărui şedere este permanentă sau durează cel puţin un an în Finlanda. Numărul naţional de identitate este un mijloc de identificare, care precizează persoana mai exact decât numele. Există persoane care poartă exact acelaşi nume, însă nu există două persoane, care ar avea acelaşi număr naţional de identitate. Numărul primit de persoană rămâne neschimbat în timpul vieţii. Persoana poate fi individualizată oriunde unde avem nevoie de numărul de identitate indiferent de schimbarea numelui. Numărul naţional de identitate este folosit în Finlanda mai mult de 25 de ani. Chiar şi străinul care locuieşte în Finlanda pentru o scurtă durată poate să primească numărul naţional de identitate, dacă el are nevoie de aceasta de exemplu în cadrul profesiei exercitate. Munca trebuie totuşi să dureze mai mult de trei luni. În anumite cazuri numărul naţional de identitate finlandez poate fi acordat şi membrilor de familie care locuiesc în străinătate. Este nevoie de numărul naţional de identitate în cadrul plăţii salariilor şi comisioanelor/onorariilor, pentru ca banii să se ajungă la persoanele corecte. Este nevoie de numărul naţional de identitate în problemele legate de securitatea socială şi de pensie. De asemenea şi autoritatea fiscală are nevoie de numărul naţional de identitate în administrarea impozitelor plătite şi în reţinerile impozitelor, şi de exemplu în cadrul administrării în bancă numărul este necesar/inevitabil. În general este nevoie de numărul naţional de identitate când avem treburi cu autorităţile finlandeze. Folosirea atentă a numărului de identitate reduce posibilităţile de greşeli ale registrelor şi astfel dezvoltă protecţia datelor private ale persoanei. Nu avem totdeauna nevoie de număr. Foarte des administrarea lucrurilor de desfăşoară numai cu numele Înregistrarea în sfera securităţii sociale Străinul care se mută în Finlanda pentru o perioadă mai lungă ar trebui să se ducă la Instituţia de Protecţie Socială (Kela) locală pentru a întreba despre cererea de a face parte din sfera securităţii sociale a Finlandei, după ce înregistrările menţionate mai sus au fost executate. Acolo se 12

13 completează formularul de cerere Y77, cererea privind aplicarea securităţii sociale bazată pe domiciliere în cazul în care persoana se mută în Finlanda. La solicitare trebuie clarificată identitatea, prezentat permisul de reşedinţă sau certificatul de înregistrare a cetăţeanului Uniunii Europene. De asemenea sunt cerute şi alte documente legate de situaţia solicitantului. Despre anexele cerute se pot primi informaţii de la oficiul local al Instituţiei de Protecţie Socială. Cei care solicită decizia securităţii sociale pe baza muncii, trebuie să clarifice condiţiile lor de muncă, de exemplu prin contractul de muncă şi chitanţele de salarii sau printr-o explicaţie scrisă de angajator, din care reiese evident durata contractului de muncă, timpul de lucru, salariul şi valabilitatea asigurării de pensie depuse după muncă. Pe baza cererii se acordă persoanei o decizie, dacă face parte din sfera securităţii sociale, şi de asemenea în cazul deciziei pozitive se eliberează cardul securităţii sociale, aşa zisul card Kela. Cardul Kela demonstrează, că persoana aparţine sferei sănătăţii publice şi asigurării medicale din Finlanda. Persoana este considerată că locuieşte în Finlanda, dacă are aici un apartament şi casă obişnuită/efectivă, unde locuieşte şi are reşedinţa principală cel puţin jumătate din timp. Şederea permanentă înseamnă practic timpul şederii pentru cel puţin doi ani. Astfel de persoane care locuiesc şi lucrează în Finlanda indiferent de naţionalitatea lor fac parte din sfera securităţii sociale. De asemenea şi cei care lucrează în Finlanda pentru o perioadă mai scurtă sunt autorizaţi pentru securitate socială în anumite condiţii. Din punctul de vedere al aplicării securităţii sociale este decisiv/crucial, dacă contractul de muncă durează mai mult decât patru luni. Din partea cetăţenilor UE/SEE şi cetăţenilor care locuiesc legal în statele membre ale UE însă provin din Lumea a treia, aplicarea securităţii sociale este reglementată de decretele EY 1408/71 şi 1612/38. Aceste reglementări îmbunătăţesc drepturile securităţii sociale ale acestor lucrători şi membrilor de familie, când durata contractului de muncă este sub doi ani, însă mai mult de patru luni. De asemenea şi cei care aparţin sferei decretului EY şi lucrează în Finlanda mai puţin de patru luni sunt autorizaţi pentru a folosi serviciile publice ale îngrijirii sănătăţii şi serviciile privind îngrijirea şi igiena muncii; cei care vin din exteriorul statelor membre ale UE/SEE nu au acest drept. Aplicarea legislaţiei securităţii sociale a Finlandei este relativ destul de complicat, şi nici nu se pot da sfaturi scurte şi precise despre aceasta. În fiecare situaţie se recomandă solicitarea deciziei de la Kela, fiindcă dreptul la securitatea socială influenţează multe aspecte, aşa cum se va observa în capitolele următoare ale acestui ghid. În cazul în care, cineva este autorizat numai parţial la securitatea socială sau nu este autorizat absolut deloc, informaţia despre aceasta ajută în organizarea lucrurilor în Finlanda în modul corect, de exemplu prin asigurare de sănătate privată sau prin amânarea mutării familiei în Finlanda pentru o perioadă ulterioară, până când continuarea contractului de muncă se confirmă/se asigură. Persoana care se mută din Finlanda nu se mai consideră ca locuitor al Finlandei şi nici nu este considerat că aparţine sferei securităţii sociale al Finlandei. Dacă şederea în străinătate durează mai mult decât un an, atunci mutarea este considerată permanentă. În cazul mutării în străinătate trebuie anunţată Kela, şi atunci cardul Kela trebuie înapoiat. Cardul Kela (cardul asigurării medicale/sănătăţii) Fiecare persoană care locuieşte permanent în Finlanda sau cel care aparţine sferei sănătăţii publice şi asigurării medicale primeşte un card Kela fără fotografie. Persoana care a împlinit 16 de ani, semnează cardul Kela. Alte note pe card sunt marcate la agenţie. Este nevoie de card de exemplu în 13

14 farmacii. Medicamentele după reţetă prescrise de medic pot fi cumpărate din farmacie cu preţul din care este deja scăzută compensaţia/indemnizaţia securităţii medicale. Cu cardul Kela care are o fotografie se poate dovedi identitatea în bănci şi la poştă. Cardul nu se consideră în nici un caz ca o carte de identitate în străinătate. Pentru cardul cu fotografie se percepe o taxă, care trebuie solicitată personal. Se solicită personal de la biroul Kela. Să aveţi o carte de identitate cu fotografie, o fotografie tip paşaport, din care persoana este bine identificabilă. 25 de euro bani lichizi. Cărţii de identitate eliberate de poliţie se pot alătura şi informaţiile asigurării medicale. Cartea de identitate se solicită de la poliţie împreună cu informaţiile asigurării medicale, care corespunde de exemplu cu cardul Kela, când se administrează în farmacii sau la dispensare medicale. Cardul European de Asigurări Sociale de Sănătate (CEASS) Persoana care locuieşte în Finlanda are dreptul să primească asistenţă medicală necesară în timpul şederii temporare într-un alt stat membru al UE/SEE sau în Elveţia. Dreptul pentru a primi asistenţă medicală se demonstrează prin Cardul European de Asigurări Sociale de Sănătate. Reciproc alţi cetăţeni ai UE, care au în posesia lor acest card, pot primi asistenţă medicală în timpul vizitei în Finlanda. Fiecare persoană care aparţine sistemului finlandez de asigurări sociale de sănătate poate să solicite Cardul European de Asigurări Sociale de Sănătate gratuit de la birourile Kela, în cazul în care plănuieşte să călătorească într-un stat membru al UE/SEE sau în Elveţia. vacanţă studii misiune de muncă sau oportunităţi de angajare De obicei cardul este valabil timp de doi ani după care se reînnoieşte automat, dacă solicitantul aparţine şi în continuare în sistemul finlandez de asigurări sociale de sănătate. Cardul European de Asigurări Sociale de Sănătate înlocuieşte formularele E111-, E119- şi E128 care au fost folosite anterior. Fiecare ţară eliberează Cardul European de Asigurări Sociale de Sănătate în limba respectivă, însă cardurile sunt identice. Kela eliberează Cardul European de Asigurări Sociale de Sănătate în limba finlandeză sau suedeză. Cardul European de Asigurări Sociale de Sănătate în Finlanda deocamdată nu funcţionează în felul în care funcţionează cardul Kela sau cartea de identitate cu informaţiile asigurării de sănătate. 14

15 Solicitarea cotei de impozite Cota de impozitare se solicită de la Secţia financiară înainte de plata primului salariu, căci dacă cota de impozitare nu este prezentată, impozitul se calculează la 60%. Pentru solicitarea cotei de impozitare trebuie completată o cerere, şi în cele mai multe cazuri cota de impozitare se primeşte în acelaşi timp. Din partea solicitantului cererea poate fi completată şi de angajator. Este foarte importantă clarificarea salariului plătit, calitatea muncii executate şi durata muncii. Când se solicită cota de impozitare se clarifică, dacă lucrătorul aparţine sistemului finlandez de asigurări sociale şi de sănătate. Informaţii mai precise referitoare la impozitarea persoanei străine care lucrează în Finlanda pot fi găsite în capitolul cinci. 4. Încheierea contractului de muncă şi informaţii generale despre condiţiile raportului de muncă Acest capitol a fost scris mai ales din punctul de vedere al lucrătorului sau angajatorului străin. Pentru ei se recomandă să citească ghidul în versiunea de limba engleză. Capitolul nu oferă angajatorului finlandez în primul rând informaţie nouă, cu excepţia din partea eventualilor lucrătorilor trimişi. Este important de observat, că se aplică atât pentru lucrătorii finlandezi cât pentru lucrătorii străini care lucrează în Finlanda aceleaşi regulamente, legislaţii de muncă, lege privind contractul de muncă şi contracte colective de muncă. De cele mai multe ori situaţia lucrătorilor trimişi diferă de situaţia salariaţilor locali. Regula principală totuşi este, că şi în cazul lucrătorilor trimişi trebuie respectată legislaţia de muncă finlandeză, de asemenea circumstanţele de muncă şi salariul trebuie să corespunde circumstanţelor Finlandei. În privinţa situaţiei lucrătorilor trimişi au intrat în vigoare modificări legislative de la începutul anului 2006, în urma cărora situaţia lor s-a apropiat şi mai mult de situaţia lucrătorilor finlandezi INFORMAŢII GENERALE DESPRE DETERMINAREA CONDIŢIILOR DE MUNCĂ În Finlanda condiţiile contractului de muncă sunt determinate pe baza regulamentelor diferite, care sunt organizate ierarhic. Aceasta înseamnă, că regulamentele au un rang de prioritate conform căruia regulamentul aflat la un nivel mai înalt marginalizează pe cel care se află la un nivel mai jos. Astfel de surse de regulamente sunt constituţia, contractele internaţionale şi directivele UE, legislaţia indigenă, contractele organizaţiilor centrale, contractele colective de muncă, regulile de muncă sau alte contracte corespunzătoare, contractul de muncă, practica considerată egală cu acesta, şi ordinele angajatorului. Cele mai esenţiale dintre acestea sunt legislaţia şi contractele colective de muncă. Condiţiile contractului de muncă pot fi înţelese din contractul de muncă, condiţiile minimale sunt determinate totuşi conform legii şi pe baza contractelor colective de muncă. Contractul de muncă al oficialilor sau funcţionarilor superiori au o importanţă mai mare, fiindcă nu există contracte colective de muncă care se referă la ei, sau sunt contracte largi care se referă la principii generale. În contractul de muncă este conform regulilor angajatorul şi lucrătorul poate să solicite totuşi condiţii mai bune. Condiţiile mai rele decât cele potrivite contractului colectiv de muncă sunt lipsite de valabilitate/nule. În disputele provocate de interpretarea condiţiilor contractului de muncă angajatorul are totdeauna prioritate de interpretare, când interpretarea angajatorului trebuie respectată până când disputa se rezolvă. 15

16 4.2. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE ANGAJATORULUI ŞI ALE LUCRĂTORULUI Un contract de muncă se încheie, când lucrătorul se angajează să execută munca cerută de angajator ca subordonat al conducerii şi supravegherii acestuia. Semnul caracteristic al contractului de muncă este executarea muncii cerută de angajator contra compensaţiei, ca subordonat al conducerii şi supravegherii angajatorului pe baza contractului de muncă. Când contractul de muncă se încheie atunci intră în vigoare drepturile şi obligaţiile lucrătorului şi angajatorului în conformitate cu legislaţia şi contractele colective de muncă finlandeze, care sunt aceleaşi pentru fiecare indiferent de naţionalitate. Lucrătorul are drept la un salariu şi la condiţiile de muncă definite potrivit contractului colectiv de muncă. El are drept la protecţie, precum la tratare nediscriminativă, care sunt definite de lege şi de contracte. El are drept la sindicalizare profesională, şi drept la un mediu de muncă sănătos şi sigur, de care şi el este obligat să aibă grijă. Obligaţia lucrătorului este executarea muncii cu grijă, să respecte ordinele şi prevederile date de conducere, să refuze activitatea care concură cu angajatorul, să păstreze secretul profesiei şi firmei, şi să ia în considerare avantajul angajatorului. Dreptul angajatorului este decizia lui de a angaja lucrătorul, să conducă munca, şi să anuleze contractul de muncă. Obligaţia angajatorului este să respecte legile şi contractele ca contractul colectiv de muncă, să trateze pe lucrători obiectiv şi echitabil, să promoveze egalitatea, să se ocupe de siguranţa şi protecţia muncii, să-i acorde lucrătorului o explicaţie în scris despre condiţiile esenţiale ale executării muncii, şi să promoveze o atmosferă plăcută la locul de muncă, dezvoltarea profesională şi să achite munca lucrătorului. În cadrul obligaţiilor angajatorului mai aparţin şi următoarele: să le ofere muncă suplimentară lucrătorilor care lucrează cu timp parţial, obligaţia de a reangaja lucrătorul concediat, informarea posturilor de muncă vacante, acordarea lucrătorului avantajele care depind de durata contractului de muncă, obligaţia de a plăti salariul pentru perioada concediului medical şi pentru perioada întreruperii muncii, de exemplu în timpul îndepărtării lucrătorului din serviciu. Obligaţia angajatorului mai este să plătească un salariu potrivit prevederilor convenţiei colective de muncă şi să se ocupe de plata majorărilor salariilor convenite în contractele colective de muncă şi plata salariilor în timp. ÎNTOCMIREA CONTRACTULUI DE MUNCĂ Legea privind contractul colectiv de muncă defineşte întocmirea contractului de muncă, pe care o aplicăm aproape în fiecare contract de muncă indiferent de calitatea muncii. Prin contractul de muncă de exemplu nu se poate înţelege efectiv, că contractul nu ar respecta legea privind contractul de muncă. De asemenea şi convenţia colectivă (contractul) de muncă al domeniului valabil universal defineşte condiţiile minimale ale contractului de muncă. În cazul în care contractul de muncă este contradictoriu cu acesta, atunci trebuie respectate ordinele care sunt mai favorabile pentru lucrător. Cu excepţiile menţionate participanţii contractului de muncă pot să convină liber despre condiţiile de muncă, deci despre conţinutul contractului de muncă. Prin legea privind contractul de muncă reglementăm efectuarea contractului de muncă, obligaţiile angajatorului şi lucrătorului, hotărârea condiţiilor minimale ale raportului de muncă, dreptul lucrătorului la concedii de maternitate/paternitate (concedii de familii), concediul lucrătorului, terminarea contractului de muncă, obligaţia pentru plata indemnizaţiei pagubelor, influenţa condiţiilor de muncă incompetente şi exagerate, contractele de muncă internaţionale, şi poziţia reprezentanţilor lucrătorilor. 16

17 Contractul de muncă se încheie de obicei în scris, ca să nu rezulte nelămuriri despre ceea ce s-a înţeles. Acesta este important mai ales în situaţiile în care s-a convenit pentru condiţii mai bune decât cele prezentate în convenţia colectivă de muncă. Contractul de muncă se poate face şi oral, însă angajatorul este obligat de a confirma condiţiile în scris în cadrul plăţii primului salariu, fără a fi cerut de lucrător. Contractul de muncă conţine în general ca un minim următoarele: a) participanţii contractului de muncă. Atât angajatorul cât şi lucrătorul semnează contractul de muncă. b) ziua începerii a muncii. Pentru ziua începerii contractului de muncă se notează data, când lucrătorul începe executarea muncii. Ziua semnării contractului de muncă specifică ziua începerii raportului, care înseamnă, că încep obligaţiile lucrătorului faţă de angajator, de exemplu cu privire la acţiuni concurente. Acest pasaj poate să fie esenţial din punctul de vedere al lucrătorului venind din străinătate, dacă contractul de muncă a fost întocmit înaintea sosirii în Finlanda. c) durata contractului de muncă. Contractul de muncă valabil pentru moment este forma principală a contractului de muncă. Contractul de muncă temporar se poate întocmi, dacă există un motiv raţional/acceptabil. Dacă angajatorul are nevoie permanent de forţă de muncă, atunci contractul de muncă nu se poate întocmi pentru o perioadă temporară. În privinţa forţei de muncă străină se aplică aceleaşi reguli, chiar dacă permisul de muncă sau de reşedinţă al lucrătorului străin este limitat pentru o perioadă fixă. d) motivul perioadei fixe. Fiecare decizie a contractului de muncă temporar trebuie să aibă un motiv raţional. Nu este deloc nevoie de un motiv în contractul temporar din iniţiativa lucrătorului, însă e bine de a scrie motivul în contractul de muncă. e) perioada de stagiu. Potrivit contractului de muncă valabil momentan perioada de stagiu poate să fie maximum de 4 luni. f) timpul de lucru. Regulamentele esenţiale care se referă la timpul de lucru se află în legea privind timpul de lucru, al cărui sens principal este protecţia lucrătorului. În lege este reglat în general timpul de lucru, însă în contractele colective de muncă se pot conveni ordinele care se referă la timpul de lucru. Potrivit legii privind timpul de lucru, timpul de lucru regulat este de 8 ore pe zi şi 40 de ore pe săptămână. De acestea se poate devia în contractul colectiv de muncă, însă angajatorul trebuie să organizeze un sistem de egalizare, după care timpul de lucru se echilibrează cu mediul stabilit. Despre timpul de lucru se poate conveni şi local, însă şi atunci poate să fie maximum 9 ore pe zi şi 45 de ore pe săptămână. g) locul de muncă. Dacă locul efectuării muncii a fost înţeles exact, atunci dreptul angajatorului de a transfera lucrătorul de la un loc într-un alt loc este limitat. h) sarcinile de muncă. În cazul în care nu s-a convenit oral sau în scris despre sarcinile de muncă, practica stabilă poate să devină condiţia raportului de muncă. Angajatorul are drept la conducere, şi în cazul în care nu s-a convenit diferenţiat despre sarcinile de muncă, atunci lucrătorul poate să fie obligat să facă aproape orice fel de lucru comandat de angajator pentru salariului convenit. i) salariul, argumentul pe baza căruia se determină salariul şi data plăţii salariului. Salariul se determină potrivit convenţiei colective valabilă universal. Dacă în cadrul profilului/domeniului nu există deloc o convenţie colectivă de muncă, atunci salariul poate fi stabilit. Ca punct de plecare se poate lua un salariu considerat normal şi moderat. Acesta poate fi bazat de exemplu pe referinţele de salariu ale organizaţiilor domeniilor diferite. Comitetul de consolidare al convenţiei colective de muncă de validitate universală, care funcţionează în cadrul Ministerului Social şi Sănătăţii se ocupă de publicarea contractelor 17